Cu gandul pierdut

Parca vad stelele si stau sa asculte linistea noptii Dintr-o data, un aer rece se resimte Uitand somnul sa-mi imbie, parca simt... ca ma minte Ca si cum in loc de lumea asta m-as regasi in ceasul mortii Dar sunt prea pierdut sa inteleg Ca-i vis tarziu de toamna ce sta sa-ntinda mana Unui nor alb ce striga-ntruna Ca vrea sa prinda in ale lui palme un tinut intreg Arunc privirea in departarea pierduta de apus Cautand sa simt fiorul stelelor ce stau sa cada Dar dintr-o poenita, un strain, sta sa vada Daca somnul a venit si m-a rapus